Ridicati Paharul Pentru Gazul Rusesc

In Europa de Est, supravietuirea iernii este imposibila gazul rusesc. Locuitorii Europei de Est au aflat pe pielea lor cat de greu este sa nu ai gaz: cand Gazprom, a oprit gazele in 2009 in timpul unei “dispute” cu Ucraina, milioane de Est Europeni au infruntat gerul fara apa calda si caldura. Unii dintre ei au si murit. Daca Uniunea Europeana nu-si schimba politica energetica, nu numai Europa de est se va confrunta cu mania lui Putin.

Pentru a preveni alte incidente in care tarile traversate de conductele rusesti sufera, Gazprom a propus doua proiecte. Primul si cel mai putin amenintator este South Stream, care consta in amplasarea unei conductei sub Marea Neagra pana in Bulgaria, de unde aceasta s-ar indrepta spre vestul Europei. South Stream da Kremlinului posibilitatea de a inchide gazul Ucrainei si Romaniei fara a deranja vesticii. Cel mai periculos dintre proiecte, Nord Stram, ar uni Rusia si Germania pe sub Marea Baltica, ocolind astfel Estonia, Lithuania, Letonia, Polonia si sud-estul Europei. Dincolo de pericolele ecologice pe care le ridica amplasarea unei conducte de gaz intr-o mare inca impanzita de mine din cel de-al doilea Razboi Mondial, Nord Stream ameninta sa submineze securitatea europeana nu numai prin faptul ca permite Gazprom-ului sa dicteze preturile pe continent, dar, ofera Rusiei abilitatea de a santaja energetic Europa occidentala. Mai mult, acceptarea Nord Stream de catre Europa de Vest, poate declansa o furtuna politica ce ar cuprinde intreaga Uniune Europeana pentru ca ar alimenta Euro scepticismul est European deoarece gestul vesticiilor ar fi perceput ca drept o tradare a securitatii esticiilor in schimbul comfortului vesticiilor.

Aceste scenarii apocalitice pot fi prevenite daca Europa se uneste in spatele unei strategii de diversificare a resurselor energetice. In primul rand, Europa are nevoie sa construiasca conducta Nabucco care ar conecta resusele din Azerbaijan, Iran si Iraq  cu consumatorii Europeni. Cu toate acestea, proiectul Nabucco isi are partile lui problematice. Aproape o treime din gazul in discutie se afla in Azerbaijan, un stat care se teme de o invazie similara cu cea suferita de Georgia in 2008. Pentru a preveni un astfel de eveniment, Europa trebuie sa dea asigurari Azerbaijanului in ceea ce priveste siguranta lui fara a provoca o reactie puternica din partea Rusiei. Acordarea statutului de membru NATO Azerbaijanului, de exemplu, ar legitimiza o interventie militara rusa. In schimb, Europa ar trebui sa faca doua lucruri: sa isi consolodeze relatiile diplomatice si economice cu Azerbaijanul astfel incat costul politic al unei interventii ruse sa fie exorbitant, si, sa inceapa exploatarea gazului din Iran si Iraq pentru a minimiza castiguriile geopolitice ale Rusiei in cazul unei inteventii in Azerbaijan. In sfrsit, Europa ar trebui sa investeasca in resurse alternative cum ar fi energia eoliana, hidroelectrica si nucleara.

Daca Europa isi largeste spectrul resurselor energetice, UE va reusi sa sparga monopolul Gazprom. Astfel Europa ar obtine beneficiile economice ale unei piete energetice competitive, si s-ar si asigura ca nu va mai ramane niciodata fara caldura sau apa calda. Dar, pana cand leaderii europeni se vor uni in spatele acestei politici energetice, popoarele lor vor trece iarna ridicand paharul in cinstea gazului rusesc, dupa cum melodia promotionala a Gazprom ii sfatuieste.